Zbor către vis

Noiembrie e luna mea. Mai întineresc cu un an. Îmi place atmosfera sumbră. Oraşul învăluit în ceaţă. Se face frig. Ieri adulmecam cu Edu mirosul de lemn ars dintr-un părculeţ. N-am mai pus draperiile mov la geamul din dormitor. Sunt ascunse în dulap. Parcă nu le mai vreau. Viaţa privită de la înălţime e altfel. Luminile, acoperişurile caselor, stelele rătăcite în nopţile senine. Mai ştii când stăteam pe pervazul geamului de la et. 4? Sentimentul de libertate.. Altă vârstă... Mă trezesc privind aceeaşi pană fluturând în spatele jaluzelelor. E captivă între geamuri. Nu mă îndur să-i dau drumul. Oamenii taie lemne pentru iarnă. Mai zboară un porumbel, pescăruşi, mai cântă un cocoş dimineaţa. Sunt multe case în partea aceasta a cartierului. Uneori mă simt ca la ţară. Uit să trag jaluzelele. Mai prelungesc momentul. Privirea mi se opreşte pe papuceii de bebe agăţaţi de candelabru. Zâmbesc instantaneu. Ieri am fost la altă eco. Am intrat deja în săpt. 36. Bebe are 2,8 kg (+/-400 ...

Săptămâna 32 Săptămâna 33 Eu: greutate - 46 kg Bebe mic: greutate - 2,338 kg (+/-341 g) Aş scrie, însă nu-mi găsesc cuvintele. Nu acum. De 2 zile m-a cuprins un sentiment de frică şi nu reuşesc să ies din starea asta. M-am mai simţit eu când şi când copleşită: timpul care zboară, dacă nu ne descurcăm... dar acum nu mă gândesc la aceste aspecte. Nu există niciun motiv şi totuşi... Noroc cu iubi care mă încurajează că-s doar hormonii de vină şi-o să-mi treacă. Până una-alta încerc să fac tot timpul câte ceva ca să nu gândesc prea mult.