Îmi dau seama că însemnările despre copii nu se scriu la fel de ușor ca rețetele. Parcă mereu mă simt vinovată că-i expun. Chiar dacă nu pun poze cu ei din față, mai povestesc una-alta și poate n-or să fie de acord cu asta după ce mai cresc. Mă gândeam zilele astea... și cred că o să scriu din ce în ce mai puțin despre băieți. Îi mai aud vorbind unul cu celălalt, nici nu-mi vine să cred cum trec anii... Ioan: Iustiiin Iustin: Ce-i? Ioan: Vrei să fugim? Iustin: Da, bine. Ian, pinde bebe. (Ioan, prinde-l pe bebe) Iustin: Ian, haide! Vino! Ioan: Vrei să ne jucăm? Iustin: Da. Ioan: Nu pot acuma. Mă joc cu dinozaurii. La 18:00 mă joc cu tine. Iustin: No, bine. Ioan (în șoaptă): Iustin, vrei să ne ascundem de mami? Iustin (tot în șoaptă): Da. Iustin: Ian, nu melge aia. Ioan: S-a pierdut movul. Hai să-l căutăm. Iustin: Ian, Iaaan, haide puiule! I oan: Iustin, te iubesc! Iustin: Bebesc! Ioan: Iustin, mie-mi place de A. (A. fiind o fetiță de la...