Zbor către vis

"Si no te hubiese conocido." Un serial genial! Cel mai fain serial văzut anul acesta. Am stat sâmbătă până la 4 noaptea. Episod după episod. :))  Scenariul acesta a fost scris pentru mine. Nu mă credeți? No, eu sunt convinsă. Primesc cărți potrivite, nimeresc filme care-mi răspund la întrebări existențiale, întâlnesc persoane fix când trebuie (deloc întâmplător), sună telefonul când sunt la capătul puterilor, primesc banii mai repede cu 2 zile exact în luna în care stau cel mai prost cu finanțele... Se întâmplă lucruri ciudate în viața mea de 1 an și... Referitor la serial... actorul principal se numește Edu. :))  Aș da orice să pot să mă întorc în trecut să fac altă alegere într-un anumit moment... Doar că, indiferent ce aleg, unele lucruri pur și simplu se întâmplă. Și dacă nu l-aș fi cunoscut? Dacă mergeam la facultate în Cluj sau Brașov, așa cum am vrut eu? Nu în Alba Iulia, constrânsă de ai mei. Poate nu se schimba nimic, poate eram fix în aceeași situaț...

Am făcut cu Ioan pt AVAP (arte vizuale și abilități practice) o mașină și un binoclu. Mașina: 5 cutii de chibrituri lipite cu superglue. Învelite apoi în hârtie glasată (am lipit-o). Roțile din capace lipite tot cu superglue. Binoclu: 2 role de carton (de la hârtie igienică). Învelite în hârtie glasată. Și un șnur lipit în interior cu scotch. Pozele nu-s tocmai reușite, sunt făcute noaptea.

deloc faină.  Luni. Haosul de dimineață. Prima zi de grădiniță și de școală. Iustin s-a trezit fără proteste (hopa, a crescut băiatul meu!) Am stat la festivitate, am lăsat copiii, apoi am fugit repede în cealaltă parte a orașului. Am scos din portofel 400 lei. Pt. ... un serviciu. Clar n-o să mă îmbogățesc niciodată. Fuga la lucru, în cealaltă parte a orașului evident. Seara am îndrăznit să deschid gura și să zic: "Vai ce mă dor picioarele!" Mama mea: "Cum te dor picioarele? Ești DOAR de la 12 în picioare." Nu eram doar de la ora 12 ci dis de dimineață, doar am dus copiii la șc. și am rezolvat diverse... Nici măcar nu așteptam să mă compătimească cineva, au fost niște cuvinte pe care le-am rostit absentă. Dar no, mama lucrează în ture de-alea lungi de dimineața devreme până seara târziu. Așa că eu exagerez dacă mă plâng că mă dor picioarele după 8 h de job. Cam la atât se reduce empatia la mine în familie. Nici nu mă mir că-s defectă. Marți. Aceeași ruti...

Pâine prăjită cu unt. Mic-dejun rapid. Feliile astea sunt pentru 3 persoane, da. Nu-s atâtea, că-s mici. Supă cu găluște de griș. Carne, morcovi. Paste (din grâu dur) cu telemea și unt. Un fel de comfort food pt mine. Deși nu suntem mari amatori de brânzeturi, macaroanele cu brânză chiar nu le refuză nimeni. Cină. Telemea cumpărată, roșii de la țară, slănină de la țară. Desert. Iaurt foarte gras cu fulgi de cereale integrale, puțină miere, zmeură, goji și nuci. Mic-dejun bun! Tartine cu unt, pateu și gouda+nectarine. Iustin m-a ajutat, normal. :) Junk food. Calamari în aluat prăjiți și cartofi. Au fost buni, dar apoi am avut o stare de greață și somnolență jumătate de zi. Corpul meu nu-i învățat cu prăjeli. O salată cu rucola, roșie, ardei, ceapă verde, tofu (nesărat), nectarine, puțin ulei, puțină sare. Salata de rucola refăcută. Dar cu mai puține ingrediente. Doar rucola+piersică/nectarină + tofu (nesărat). Puțin ulei, foarte puțin...

Am avut/am săptămâni foarte aglomerate. Cu multe drumuri și diverse chestii de rezolvat. Și decizii de luat. Luni începe școala. Și nu-s deloc pregătită. Am primit o ofertă interesantă de muncă (nope, n-am aplicat niciunde; circumstanțele...). Tot în educație, la alt centru particular. Mi s-a oferit un salariu cu câteva sute de lei de mai mult decât aici unde sunt acum. Pe de-o parte contează banii aceștia în plus, că avem destule cheltuieli și trebuie să economisesc ca să mă reîntorc cu copiii în București. Îmi trebuie aprox. 5000 lei să ne reîntoarcem acasă: chirie + garanție (încă o chirie) + transportul lucrurilor cu o firmă de transport (anul trecut a fost 1200 lei transportul). Copiii se uitau pe niște poze zilele trecute și li s-a făcut dor de Parcul Circului, Mall Veranda, parcul  și toboganul uriaș din zona Obor și toate locurile noastre faine... Mi s-a luat o piatră de pe suflet. Că nu-s atât de atașați de Deva și de colegi și mai degrabă vor înapoi în locurile pe c...

M-am gândit mult dacă are rost să public această însemnare. O public, fiind scrisă de ceva vreme, poate folosește cuiva. Nu vreau să fiu făcută materialistă sau zgârcită, doar pentru că sunt preocupată -de ceva vreme- și de economisit. Anul trecut am rămas singură cu 2 copii. Într-un apartament cu o chirie mare și cu 0 economii. În momentul acela mi-am promis că nu o să mai depind niciodată financiar de un bărbat. Sau o să am, în timp, salariul suficient de mare. Sau un salariu mai modest și economii (pentru neprevăzute și diverse obiective). În ziua de azi se pot întâmpla multe. Nu sunt paranoică, nici nu mă gândesc la drobul de sare. Dar astea-s vremurile. Poate nu te părăsește, dar se poate întâmpla altceva: un accident, o boală, rămâi tu sau partenerul fără loc de muncă, alte cheltuieli mari urgente... Nu strică să-ți pui uneori o întrebare. Dacă sunt nevoită să mă descurc numai cu salariul meu, pot face acest lucru? Și să mai și rămân cu niște bani de la o lună la alta....

Am desenat o albinuță pentru Iustin. În pungă e mâncare pentru mâțele de mai jos. :) Într-o cutie de înghețată reciclată. Caracatiță pe tavan. E fain când îmi cade în cap. Și sar 2 m. Copiii se distrează evident. Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae - Deva. Am furat niște monstruleți de la copii. Mă joc și eu la 36 de ani. :)