31
Azi e ziua mea. Sau a fost, e deja seară. Iubi m-a lăsat să dorm mai mult și a stat el cu copilul. Ioan al nostru e foarte matinal. Are două ore de trezire: 6 sau 7. Cu f. rare excepții. Și asta de 2 ani. Indiferent la ce oră-l culc seara. E bine totuși, când era mai mic se trezea la 5 dimineața. :d Asta ca să știți de ce-s singura mamă cu cearcăne din parc. Edu mi-a adus mic-dejunul la pat, duș, am mâncat niște ananas și a început ziua. Absolut banală. La un moment dat m-a cuprins puțin nostalgia... Eram tânără și studentă și așteptam data de 20 cu nerăbdare, mă bibileam (cât timp aveam), veneau fetele la mine, muzică, cadouri... Într-un an stăteam la et. 4 în cămin și am plecat cu o sticlă de șampanie (și niște pahare) până la 3, la niște colege. Am ajuns cu sticla goală, cu cine mă întâlneam pe palier: "E ziua ta?" Păi da. Și tb. să-l cinstesc cu un pahar. :)) Nebune vremuri! Mă întorceam cu Ioan din parc și s-a oprit să se studieze în vitrina unui magazin. Se uit...