Aproape un an
Anul trecut, de Paşte, mă plimbam cu Edu prin oraş. Era cald, armonie, ne ţineam de mână şi zâmbeam. Pentru că aveam micul nostru secret. Cu fix 2 zile înainte aflasem că în mine creşte un pui de om. M-am bucurat când ni s-a spus că e băiat. Asta mi-am dorit. Normal că dacă era fetiţă o iubeam la fel de mult, dar ... mă simt mai mult mamă de băiat. Hm, sarcina a fost o perioadă tare frumoasă pentru mine. Nu m-am îngrăşat decât în jur de 8 kg, deşi mâncam şi la 3 noaptea când venea Edu de la lucru (dacă mi-era foame). Nu am făcut vergeturi, deşi am avut o burtă imensă. Am călătorit, am fost activă şi m-am plimbat prin oraş până în ultima zi. Am avut parte şi de povestioare de suflet. Unele le-am scris aici , unele le-am uitat, altele sunt prea intime.. Au fost şi dureri de spate, dar nu se compară cu cele de acum.., momente hormonicioase sau în care mă simţeam copleşită. Pe 19 decembrie parcă presimţeam ceva. Toată ziua am plâns. La un moment dat ştiu că am şi izbucnit: vreau să nasc...