Zbor către vis

Din urmă cu câteva luni... Iustin: "Mami, ce-a zis doamna D.? Am fost cuminte azi la grădiniță?" Eu: "Nu mi-a zis nimic. De ce? Ai făcut prostii?" El: "Păi, am dat cu un băț într-o jucărie și s-a dus până la mama naibii! Și X și cu Y m-au spus și doamna D. m-a pus pe-un scăunel și mi-a dat ceva să colorez..." Iustin își face de "lucru" pe balcon, eu în bucătărie. Vine la mine: "Mami, a picat roata de la bicicleta lui Ioan." Eu: "Cum așa din senin? Sigur n-ai făcut nimic?" Iustin: "Nu. M-am împiedicat de ea și efectiv a picat." Iustin: "Mami, tu cum ești? Mai tânără sau mai bătrână?" Hm, anul trecut aș fi zis că-s bătrână. Dar acum mă simt mai degrabă tânără. :) Am chef să fac o grămadă de lucruri. Și o să le fac. Eu: "Nu știu mami. Am 36 de ani." Iustin: "A, deci ești mai bătrână." Și merge și le dă raportul la două femei de pe-o bancă. Tot Iustin. Vine-n baie. Eu făcea...

Am făcut cu Ioan pt AVAP (arte vizuale și abilități practice) o mașină și un binoclu. Mașina: 5 cutii de chibrituri lipite cu superglue. Învelite apoi în hârtie glasată (am lipit-o). Roțile din capace lipite tot cu superglue. Binoclu: 2 role de carton (de la hârtie igienică). Învelite în hârtie glasată. Și un șnur lipit în interior cu scotch. Pozele nu-s tocmai reușite, sunt făcute noaptea.

La mulți ani, Ioan! Suflețelul meu mare și pufos. :) Mereu o să fiu alături de tine, să nu te îndoiești de asta. Te iubesc mult de tot! Și Iustin te iubește. Chiar dacă te mai sâcâie uneori. La mulți ani, școlarul meu drag! Marea mea minune de zi cu zi.

Mereu ai fost băiețelul lu' tata. Primul cuvânt a fost tata, pe el îl preferi, de la el ai luat cele mai multe trăsături... Dar știi, micule, mami te iubește mult, mult de tot! Așa cum numai mamele știu să iubească... Te-am așteptat cu dor în seara aceea friguroasă, pe 20 decembrie. La fix o lună după ziua mea. Un cadou întârziat cum îmi place mie să spun. :) La mulți ani, copilul meu blând!  Prima aniversare la actuala grădiniță și ultima de la grădiniță. De la anul o să fii școlar. Te pupăm, mami, tati și frățiorul Iustin! :)

La mulți ani, sufletul meu! Te iubim!

Ce-am apucat să notez... Seara, târziu... Sting lumina în sufragerie. Iustin râde și fuge: Vine bau-bau. Ioan: Pe ce planetă există bau-bau? Eu: Nu există bau-bau, e un personaj din povești. Ioan: A, da. Dar puii de bau-bau ce fac? Eu: Dorm la ora asta. Ioan: Dar tati de pui de bau-bau? Eu: Are grijă de pui. Ioan: De fapt, tati are 100 de pui. Sâmbătă dimineața... ora 7. Iustin se joacă cu setul de gătit și vorbește. Mai mult singur. Iustin: Fac papa. Eu: Ce faci acolo? Iustin: Fac duțeață (dulceață). Ade. Chial ade (chiar arde). Mami, chial ade la mânună (mânuță). Și la pițiol. Apare și Ioan... Iustin: S-a tezit Ian. Ian haide, vin-o  vino (m-am tâmpit, numai greșeli fac în ultima vreme :d). Facem papa. Vii Ian? Ioan sughite. Iustin către el: Bea umpica apă. Eu: Ioan, ești un simpatic! El: Da, știiiu! Ioan cântă: Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască! Și se oprește. Iustin continuă: Cine să tăiască, cine să tăiască? La mulți ani! Îl cert pe Iustin. I...

Îmi dau seama că însemnările despre copii nu se scriu la fel de ușor ca rețetele. Parcă mereu mă simt vinovată că-i expun. Chiar dacă nu pun poze cu ei din față, mai povestesc una-alta și poate n-or să fie de acord cu asta după ce mai cresc. Mă gândeam zilele astea... și cred că o să scriu din ce în ce mai puțin despre băieți. Îi mai aud vorbind unul cu celălalt, nici nu-mi vine să cred cum trec anii... Ioan: Iustiiin Iustin: Ce-i? Ioan: Vrei să fugim? Iustin: Da, bine. Ian, pinde bebe. (Ioan, prinde-l pe bebe) Iustin: Ian, haide! Vino! Ioan: Vrei să ne jucăm? Iustin: Da. Ioan: Nu pot acuma. Mă joc cu dinozaurii. La 18:00 mă joc cu tine. Iustin: No, bine. Ioan (în șoaptă): Iustin, vrei să ne ascundem de mami? Iustin (tot în șoaptă): Da. Iustin: Ian, nu melge aia. Ioan: S-a pierdut movul. Hai să-l căutăm. Iustin: Ian, Iaaan, haide puiule!  I oan: Iustin, te iubesc! Iustin: Bebesc! Ioan: Iustin, mie-mi place de A. (A. fiind o fetiță de la...

Eu: "Iustin, ești mic?" Iustin: da. Eu: "Cât de mic?" Iustin: ata (atâta). Iustin aranjează mașinuțe în șir indian, apoi mă strigă: "Mami, uite: doi, tei (trei), patu (patru), ținți (cinci)." Îi explicăm diferența mare/mic. Se joacă cu dinozaurii lui Ioan. "Mami, dadau (dinozaurul) male (mare). Dadau mic." Iustin se freacă pe la ochi. Edu: "Ce-ai la ochi?" El: mizelie (mizerie). Se joacă cu degetele de la picioare. Eu: "Ai scame?" Iustin: "Nuuuu! Unghii."  (Iustin, 1 an și 10 luni) Ioan: "Iustin, ți-a fost dor de mine?" Iustin: da. Ioan: "Ți-a fost dor de mine toată ziulica?" Iustin: da Ioan: "Bine. Dacă tu zici, o fi o chestie."

O însemnare din draft. N-am mereu timp să scriu o însemnare întreagă, încep mai multe și le termin când apuc. Îl îmbrac pe Iustin. Ioan: "Waw, ce frumos e bebe! Ca mine." :)) Mi-a adus mărțișoare. Făcute la grădiniță. O floare din hârtie și o pisică colorată. Nu-s perfecte, dar mie îmi plac. Primele mărțișoare de la copilul meu de 4 ani. Și o felicitare. Iustin repetă cam orice aude în jur. Are și cuvinte care mă amuză: minti era minge pt. el (acum pronunță minge), biti =biscuiți...  A început să lege 2-3 cuvinte: "Mama, haide." "Mama, papa bebe." Știe să spună ceea ce vrea. Mi-a întins un bol și a cerut fucte  (fructe). Când termină de mâncat îmi dă farfuria și zice gata... Vorbea la "telefon" într-o zi: "Alo! Pa, pa!" Recunoaște și denumește multe obiecte, animale... Zilele trecute a văzut un tigru într-un filmuleț și a exclamat bucuros: tiguu ! Apoi a arătat cutia lor cu animale de pe dulap. Știe obiecte din ...

Frânturi de viață, de suflet. Să nu uit. Iustin al meu e tare descurcăreț. Ieri am întârziat cu prânzul. Mâncare gătită era, dar nu aveam cum să o încălzesc. Iar nu a fost gaz câteva ore. Stăteam cu iubi în bucătărie și discutam... Ioan în cameră. Iustin pe lângă noi. Liniște... La un moment dat cel mic și-a tras un scaun înalt, s-a urcat pe el, a tras bolul de fructe și mânca de zor mere. Îl apucase foamea. :)) Edu: "Copilul acesta o să se descurce în viață. N-o să fie fraier ca mine. :)"  E un ștrengar. Mic, dar mereu pus pe șotii. Știe să obțină ceea ce vrea. Găsește o soluție pentru orice problemă bebelușească . :) Mi-e super drag! Ioan ieri. Vine, mă prinde de obraji cu palmele lui mici și calde. Se uită adânc în ochii mei și rostește întrebarea: "Mami, când mai faci biscuiți?"  Cum să-i rezist? :)) În urmă cu câteva săptămâni. Eram cu Ioan în oraș. "Mami, vreau în brațe." Eu: "Păi și cu plasa ce fac?" Ioan: "O ții...

29 ianuarie 2016 Ora 21. Merg cu copiii să-i culc. Și începe foiala... Ioan: "Vreau apă." Eu: "Păi coboară și bea." Se dă jos și bea. Ioan: "Bebe, vrei și tu apă?" Iustin: "Da." Îi dă cealaltă cană. Bea și Iustin câteva guri. Ioan: "Mami, ce-am făcut azi la grădiniță?"  Eu: "Ce-ai făcut?" Încep poveștile. Ce-a mâncat, cu cine s-a jucat... Ioan: "Aprinde lumina."  Eu: "De ce?"  Ioan: "Uite cum stă șoseta asta. E tot strâmbă."  Îi aranjez șosetele. :) Se ridică amândoi în fund.  Ioan: "Bebe e mic. Nu merge la grădiniță."  Eu: "Păi nu merge. După ce mai crește, o să meargă cu tine la grădiniță."  Ioan: "Aha, eu îl țin de mânuță. Și aștept la semafor. Singur." Eu: "Nu puiule, vă duc eu. Nu mergeți singuri."  Se ridică și începe să sară în pat. Se ridică și Iustin. :d Sar amândoi. Și sar... Încerc să-i fac să se așe...

Mă joc cu Ioan seara. El spune un cuvânt, alege literele, eu îl scriu. Ideea îi aparține. Cuvinte noi în vocabularul lui Iustin (1 an și 6 luni): ma (brațe), gata , ba da , banană (zice aproape corect). Azi-dimineață încerca să zică kiwi, i-am dat să mănânce așa ceva și-l puneam să pronunțe. E super amuzant. :)) Dintre cuvintele mai vechi ( aici și aici ),  alo s-a transformat din aio în ado și acum îl pronunță aproape bine. *Lucrurile acestea le scriu mai mult pentru mine, știu că nu interesează pe altcineva. Mi-e mai la îndemână tableta. Când apuc le trec și în jurnalele lor. În ultima vreme se joacă tot felul de jocuri improvizate. Într-o zi Iustin era pe un scăunel și Ioan îl trăgea după el. Ioan: "Bebe, hai să mergem în piață cu tramvaiul. Să cumpărăm castraveți."  **scaun=tramvai :) Încă îi zice des bebe, mai puțin Iustin. Aproape fiecare joacă de-a lor e o mică "luptă". Ieri stăteam pe canapea, unul era la mine pe burtă, ...

Să nu uit. Ioan și-a scris numele. Singur. Știe literele (de vreo 2 ani) și să numere până la 100. Recent a învățat două poezii scurte. Crește copilul meu. Dar eu tot mic îl văd. :) Vocabularul lui Iustin s-a îmbogățit cu câteva cuvinte: bavo (bravo), bi (biscuiți :), aio (alo)... Cum se țin ocupați doi copii? Câteva minute... Păi un set de globuri albe (din polistiren) și multe carioci. Setul (10 buc.) a fost 4 lei. La o librărie mică din cartier. De-ale lui Ioan (3 ani și ceva). Câteva vorbe. Odinea e întâmplătoare. Iustin nu putea să apuce ceva și se supără. Ioan: "Bebe, nu poți? Stai să te ajut." Apoi către mine: "Ăsta micu' e amuzant."  O iubești pe mama? Cât? Ioan: "Da. Până la 100. Ba nu, până la 101." Eu: Ioan, nu te mai juca cu mâncarea. Ești mare acum. Ai 4 ani. Ioan: "N-am 4 ani. Am 3 ani și 11 luni AZI." E drept, încă nu împlinise 4 ani (era începutul lui decembrie). :))) Amândoi se uit...

*Poza e mai veche, dintr-o zi obișnuită... Azi am avut parte de ceva peripeții... am făcut poze, dar suntem toți 4... La mulți ani, copilul meu drag! Te iubim mult de tot! Până la lună și la steluțe! (știi tu :))

Ioan (într-o seară): "Mami, vreau paste." Eu: "Nu avem brânză. Îți fac mâine." Ioan: "ok" În ziua următoare i-am pregătit. Când a văzut farfuria: "Waw! Te iubesc că ai făcut paste la Ioan!" :)) (3 ani și 7 luni)

La mulţi ani, copiluţul meu cu suflet mare şi zâmbet larg, băiatul meu înţelegător! Mă gândesc la clipele în care mă faci să zâmbesc. Când te surprind că-i spui lui bebe că-l iubeşti şi-l smotoceşti şi-l săruţi, din proprie iniţiativă, când împarţi tot ce mănânci, o boabă de strugure ţie, una mie..., când te găsesc în bucătărie căutându-l pe bebe pe după dulap :): "Unde-i bebe? S-a pierdut bebe. Uite-l pe bebe." Iar Iustin se luminează la faţă şi râde de joaca ta. Când mă strigi: "mami, mamiii, mamiiii". "Da, Ioan". Tu, foarte senin şi spontan: "Te iubesc!" :) Când îi spui lui tati că-l iubeşti. Se pare că ai multă dragoste de dăruit. Ador mânuţele tale mici care-mi dau -de fiecare dată la venirea din oraş- un mic "cadou": un pliant sau o frunză, o castană, o floricică, o piatră... Şi joaca ta seara, la culcare, cu Iustin. Deşi eu nu ştiu cum să vă culc mai repede, să mă odihnesc măcar puţin. Şi bucuria de pe făţuca ta când se joacă t...

Azi-dimineață număra: one (1), two (2), three (3), four (4), five (5), șase (6), șapte (7), opt (8), nouă (9), zece/ten (10). :) Într-o altă dimineață se juca cu creioane colorate pe covor, le număra, apoi punea cifra corespunzătoare în dreptul lor. În altă zi: El: Mami, mamiii, doi ghinde. Eu: Două, nu doi. El: Două ghinduțe. :) Ioan: Mami, mamiii, mamiiiiiiiiiiiiiiii :d, pânge (plânge) bebe. Eu: Da, da, aud. Ioan completează: Aud că pânge bebe. Iustin cu pumnul în gură.  Ioan către el: bebe, scoate din guriță. :)) ***Ioan la 2 ani și 8 luni

La mulți ani, micuțule! Te iubesc enorm! Am băiat mare. Nu mai e bebeluș. Nici nu-mi vine să cred. Cum zicea bunicul soțului: "Doamne, iuce trece vremea! Fetele îmi zice nenea." :))) A primit jucării de la tati. Un coș, l-a lipit pe ușa de la sufragerie. Îmi place tare mult, de fiecare dată când îl văd știu că e un băiețel în casă. :) Exersăm aruncatul cu mingea. Un trenuleț cu baterii. Și litere și cifre magnetice. Din plastic, că din lemn n-am văzut niciunde. Cifrele au fost 6 lei (setul, de la un chioșc de ziare) și stau mult mai bine lipite decât literele. Probabil pentru că-s mai mici. Literele nu știu cât au costat, le-a luat soțul. Tăblița o are de mai mult timp, e cumpărată dintr-o librărie și are două fețe. Pe-o parte se scrie cu creta, iar partea aceasta albă e magnetică, dar se poate scrie pe ea și cu marker/carioci lavabile. A fost mâzgălită de zor, se spală foarte ușor și pot spune că e jucăria cu care se joacă cel mai mult în momentul de f...

Ne-am plimbat câteva ore bune. Prin oraş, în două centre comerciale, cu metroul... A stat cuminte, ne-a ţinut de mâini, a deviat rar de la traseu, nu s-a zbătut să alerge sau să intre în diverse magazine. Drumul până-n parc, în ultimele zile, a devenit mai uşor. Îmi dă mânuţa şi are răbdare să treacă bicicliştii şi maşinile. Ştiu că sunt şi copii mai domoli... Însă Ioan mereu a fost plin de energie, nerăbdător, ţopăie, fuge, râde şi iar de la capăt. Şi azi, când am văzut că e atât de înţelegător, m-a pălit o stare de tristeţe plus nostalgie şi duioşie. Băieţelul meu chiar creşte. Şi nu pot să opresc timpul...

M-am apucat de făcut liste. Nu sunt neaparat un om al listelor, însă unele lucruri îmi place să mi le ştiu organizate.  Am luat iar la verificat hăinuțele lui Ioan. Unele le-am păstrat, o parte le-am donat unei doamne (anunț găsit pe împarte.ro ). Asta mai prin primăvară. Acum iar trebuie să le sortez. Crește! Atât de repede. Merge pe vârfurile picioarelor. Uneori uită să pună frână și pică cu nasul în cufărul cu jucării. Se urcă pe canapea (și e destul de înaltă). Stă într-un picior și râde. Se rotește până amețește. Deschide ușa, de la intrarea în bloc, cu cartela (îl ridic în brațe). Schimbă programul la mașina de spălat. Blochează ușa de la ap. și mă sună soțul noaptea că nu poate intra în casă... :) Am terminat -în sfârşit- jurnalul lui Ioan. În ultima vreme renunţasem să mai scriu în carneţel şi am notat diverse despre el într-un notepad şi uneori pe blog. Acum le-am strâns laolaltă într-o agendă mică şi delicată şi puţin roz :d Mi-am dorit nespus să am aş...