Fructe la borcan
Cerul e aproape roşu. Luminile se aprind rând pe rând în cartier. Oraşul intră în rutina liniştită de noapte. Mă apuc de dulceaţă de portocale. E singura dulceaţă de care nu mă satur niciodată. Culmea n-am pregătit-o în niciun an. Mereu a intervenit ceva... Îmi aminteşte de copilărie când venea tata din delegaţie, iar în sacoşă se găsea mai un borcan de dulceaţă de portocale sau un pachet de unt sau baghete cu susan, bomboane cu anason stelat şi alte minuni. Pe atunci nu ştiam eu de arome de-astea. Când am crescut :), am identificat ce era atât de deosebit la bomboanele acelea din cutii de metal cu desene: anasonul stelat, altele erau cu ceai verde... restul nu mi le mai amintesc. Dar să revin la dulceaţa de portocale. Mi se părea o delicatesă. Acum portocalele se găsesc peste tot, dar dulceaţa tot deosebită a rămas pentru mine. Reţeta e improvizată. Presimt că o să mai fac o tură în toamnă când apar portocalele dulci şi zemoase. Că astea au fost cam seci, ca să n...