Zbor către vis

Dacă citiţi şi blogul soţului meu aţi aflat deja că am născut. IOAN EDUARD, născut pe 20 decembrie, ora 23:00, greutate 3.450 kg, lungime 49 cm. Naştere naturală, fără epidurală. Numele e ales de mult timp, nu are legătură cu apropiata sărbătoare, dar coincidenţa e frumoasă. :) Ioan ne-a plăcut mult şi oricum am vrut un nume ortodox, iar Eduard după soţul meu şi unchiul din Germania. Marţi dimineaţa pe la 5 au început uşoare dureri, la 9 eram în spital, pe la 12 mi se făcea internarea. În jur de ora 17 au început durerile insuportabile, la 23:00 venea pe lume puiuţul. A avut circulară de cordon ombilical, eu cu bazinul mic, el grăsuţ, tare m-am chinuit şi l-am chinuit şi pe el pentru că nu mai aveam forţă să împing. A fost cea mai dureroasă, lungă şi obositoare zi din viaţa mea. N-am uitat durerile -aşa cum se zice- dar ce mai contează, acum scriu cu bebe în braţe. Cine zice că naşterea e o experienţă extraordinară sau n-a născut niciodată sau a avut un travaliu scurt şi uşor s...

Dolphins Chillout Sunt ultimele zile de sarcină. Anul acesta a trecut ca prin vis. Parcă numai când ne mutam şi acum e decembrie şi trebuie să nasc. Sunt curioasă în ce zi va apărea piticul. L-am visat azi-noapte (cât am reuşit să dorm, între cinşpe ture până la baie şi tot atâtea insomnii...). Era micuţ, şaten şi zâmbea când îl luam în braţe. :) Am citit de toate pe forum-uri şi m-am uitat la filmuleţe cu naşteri pe youtube. Mare greşeală! Să nu faceţi asta dacă sunteţi la primul copil aşa ca mine. Şi totuşi fricile au cam dispărut. Poate şi pentru că am fost deja de două ori la spital şi m-am obişnuit cât de cât cu mediul. Mi-e mai mult teamă de necunoscut decât de travaliu sau naşterea în sine. Mi-e greaţă de şpăgi, nu reţin figurile, nu ştiu câţi bani să strecor prin buzunare şi când, sper să nu uit pe nimeni şi să fie bebele bine îngrijit. Şi mai ales sănătos, să ajungem cât mai repede acasă. Azi în drum spre biserică am nimerit pe la târguleţul din pasajul de la Universi...

Acum câteva zile aveam chef să mănânc alune de pădure în coajă. Ajung acasă şi iubi: "hai să vezi ce ţi-am luat." O pungă cu multe alune de pădure crude. Nu i-am spus înainte nimic. Ca să mai zică cineva că telepatia nu funcţionează. :) P.S.: instrumentul ăsta de spart nuci/alune e o maaare invenţie. :)

Ingrediente: cartofi 1 morcov 1 ardei galben măsline verzi aromate cu dafin şi cimbru (din Mega Image) bulion de casă tarhon în oţet sare de mare alte mirodenii la alegere (opţional) Nimic nou. Mulţi pregătesc tocăniţă de cartofi cu măsline. Varianta mea sună cam aşa. Am tăiat cartofii alandala :), morcovul şi ardeiul mai mărunt şi am pus legumele la fiert cu apă cât să le acopere. Aproape de final am adăugat bulion de casă după gust, măslinele verzi, nişte tarhon în oţet, puţină sare şi mirodenii uscate. De ulei n-a mai fost nevoie, măslinele erau în ulei. Cu pâine de casă merge excelent! Poftă bună! Şi o "reţetă" mai recentă. Un desert la fel de simplu ca mâncarea de mai sus. 6 mere ionatane de Voineşti (doar astea-mi plac) spălate şi curăţate de cotoare cu instrumentul acela special (dacă nu aveţi, merge şi un cuţit bine ascuţit). Le-am umplut cu bucăţele de nucă şi câte-o lg.-ţă de zahăr brun nerafinat. La cuptor până explodează. :))) Glumesc! Eu am uitat de ele. Noroc cu...