Zbor către vis

A apărut leurda. Despre leurdă am scris aici. Zilele trecute am pregătit o mâncare de mei cu verdeţuri proaspete şi nişte ghebe rătăcite prin congelator. Ingrediente: o cană de mei 2 leg. de leurdă 1 leg. de ceapă verde 1 leg. de frunze de ridichi (doar frunzele) 300 g ciuperci ghebe congelate ulei de măsline presat la rece sare de mare Meiul l-am lăsat în apă de cu seară. Dimineaţa l-am clătit, fiert şi scurs. Mai târziu niţel am tăiat şi verdeţurile şi le-am pus cu ciupercile, ulei de măsline şi puţină apă în tigaia ceramică, la înăbuşit. Când au fost aproape gata am adăugat şi meiul, încă puţină apă şi am mai lăsat vreo 2 clocote. Potrivit gustul de sare şi gata prânzul. Sigur refac mâncarea asta, mai ales că a avut succes şi la restul familiei. 

Avocado cu portocală

Ciorbă de fasole uscată. N-am reţete de ciorbă pe blog, fiecare găteşte ce şi cum are chef. Nu călesc, folosesc ulei nerafinat...   Salată: fasole cu bob mare (am fiert la ea ore întregi...), roşii cherry, ceapă roşie, ulei de măsline presat la rece, sare de mare. *Leguminoasele, meiul şi nucile le las în apă (de seara până în ziua următoare când le gătesc). Apoi le clătesc. La fasole schimb apa de 2 ori, la restul nu, doar adun spuma cu o paletă. Lintea roşie fierbe repede (uneori mai sar peste hidratare la acest tip de linte). O salată cu cartofi, mai de primăvară: cartofi fierţi, 2-3 castraveţi, 1 leg. de ceapă verde, 1 leg. de leurdă, suc de lămâie, ulei de măsline presat la rece, sare de mare. Uneori pun şi măsline sau salată verde (când nu e leurdă) sau ardei...

Postarea asta tb. scrisă aseară, dar l-am culcat târziu şi eram atât de obosită... În ultima vreme se joacă mult cu setul de cuburi cumpărat de la Casa Retro. A învăţat cum să pună cuburile pe suport, apoi le scoate şi iar o ia de la capăt. E drept că nu ştie să sorteze formele pe categorii... dar nici n-am pretenţia. Şi "citeşte" din cărţile lui colorate. Într-o zi îi arătam nişte animale, uite mami: şarpe, elefant, pisică. S-a uitat prin cameră după pisica noastră. Semn că trebuie să ne luăm şi nişte elefanţi. :)) Încă-i plac mult şi mingile. E tare lipicios şi pupăcios. Vine şi-mi îmbrăţişează picioarele sau mă prinde de-o ureche şi mă trage spre el să mă pupe. :) Zâmbeşte instantaneu de când deschide ochii, nu-i genul de copil care să plângă la trezire. E sociabil -aici seamănă cu soţul că eu sunt mai ţepoasă de felul meu :d- merge la toţi necunoscuţii, râde, chiuie. O singură dată s-a ruşinat când s-a apropiat o fetiţă mică de el. Destul de indepe...

Aceste clătite fără gluten sunt nemaipomenite! Când am găsit reţeta mi-am zis că trebuie neaparat să le încerc. Se fac foarte repede şi uşor, dacă nu pun la socoteală timpul în care se odihneşte aluatul. *Nu are nimeni din familie intoleranţă/alergie la gluten/grâu, însă o să mai încerc astfel de reţete. **Reţeta originală aici. ***Socca (în Franţa), Farinata (Liguria-Italia) sau Cecina (în alte părţi din Italia) e un fel de clătită/lipie din făină de năut, ulei de măsline, apă şi mirodenii la alegere. ****Făină de năut - cam în orice în unele magazine naturiste/de tip plafar... Noi am cumpărat din Farmacia cu plante , un mag. mic din Obor care-mi place. Ingrediente pt. clătite (am folosit cantităţi duble, mai puţin la ulei): 2 cups făină de năut 2 cups apă plată 1/4 cup ulei de măsline nerafinat sare de mare Ingredientele le-am amestecat, am acoperit vasul cu un prosop de bucătărie şi l-am lăsat la temperatura camerei pt. aprox. 1 h. Aşa numai bine s-a hidrat...

De puţin timp îi dau lui Ioan şi peşte. Nu ştiu de ce-am aşteptat atât. Poate pentru că noi -timp de 2 ani- am consumat doar câteva conserve de peşte. Mie nu mi-a trebuit (în sarcină mi-am cam schimbat preferinţele culinare şi tot aşa mănânc şi acum...), iubi doar pentru el nu-şi cumpără. Aşa că am tot uitat.  Într-o zi a cumpărat Edu nişte file de păstrăv şi am văzut că i-a plăcut mult lui Ioan, iar săptămâna aceasta am încercat, tot cu succes, somon. Pentru copil fierb la aburi, în nici 5 min. e gata. Pentru noi n-aveam nici o idee. Acum câţiva ani prăjeam peştele în ulei de palmier, dar acum am devenit eco şi nu mai cumpăr ulei de palmier. :) Până la urmă a pus Edu bucăţile de somon cu puţin ulei de măsline în tigaia ceramică. Capacul pus şi în câteva minute a fost gata şi porţia noastră. A ieşit parţial prăjit/rumenit, parţial înăbuşit, ceva de genul. Nu absoarbe deloc ulei. Şi-o salată, pentru toţi trei: câţiva castraveţi, 2 leg. de ridichi, 3 fire de ceapă verde, 2 ...

Ieri mă uit în lada de legume şi cam bătea vântul. :d :) Hm, oare ce să mai fac de mâncare... Numai bine că am dat cu ochii de sticlele de bulion şi mi-am amintit că n-am pregătit deloc supă de roşii anul acesta. Ingrediente (pt. 3 porţii): 450 ml bulion/suc de roşii de casă 3 cartofi mici mici 1 dovlecel (proaspăt sau de la congelator) frunze verzi de ţelină (congelate) 2-3 căţei de usturoi ulei de măsline sare de mare Cartofii şi dovlecelul se curăţă şi se pun în puţină apă care fierbe. Când sunt gata se pun în blender cu o parte din apa în care au fiert şi aprox. 300 ml bulion (eu am folosit bulion cu pulpă). Se mixează, se amestecă într-o oală cu restul de bulion şi frunzele de ţelină şi se mai fierbe 2-3 min. Usturoi, sare şi ulei de măsline şi gata supa. Deşi are puţine legume a ieşit foarte bună! Sau poate mi-era mie dor. A păpat şi piticul un bol mai mititel, ca el aşa. :)